Adevarul este ca Perhentian e cam rasfatat de review-uri si cand ajungi la fata locului aproape ca nu-l recunosti. Cel mai bine e sa te duci fara asteptari sau doar daca vrei sa iei lectii serioase de diving sau pur si simplu daca esti prin zona si vrei sa stii ce-i poate pielea. Noi n-am venit nici pentru diving si nici nu eram in zona 🙂 Ba mai mult, am schimbat doua van-uri si o barca, si-am ajuns din Taman Negara in nici mai mult nici mai putin de 7 ore, mari si late. Ne-a parut un pic rau ca am dat din mana Tiomanul si ca n-am ascultat de colegii spanioli de trekking sa “no no Perhentian, better Kapas island” dar asta e, intre doua heirupuri, nu zicem NU unui soare ce te prajeste ca la rotisor si-unei ape cu ceva vietati interesante in ea.
Lumea nu prea se inghesuie sa vina cu autobuzul caci aeroportul din zona le aduce aproape goale in Kuala Besut, asa se si explica cum de-am calatorit regeste toate orele legate. Cu barca in schimb, lucrurile stau altfel, e plina ochi si goneste ca masinile de formula 1 si Doamne Fereste sa stai in fata ca ajungi la destinatie cu inima in talpi si cu tibiile in gura.
Si hai sa nu ne apucam din primele zile sa ne umplem de activitati pana in crestetul capului, ca si asa avem o zi in plus luata din cele alocate Taman Nagarei (maaaare pacat), asa ca e timp pentru toate, mai ales ca oferta nu e mare si nici preturile prea atractive. Excursiile se impart in 3 categorii: scurte, lungi si dedicate snorkeling-ului suprem caci pe cele pentru diving nu ne luam in seama. Si cum ultima nu include atractiile principale, adica rechini si testoase, toate lumea se inghesuie la primele doua. Asadar si noi, hop-top, tot aici 🙂 Si speram ca pozele si filmuletele cu “atingatorii” de rechini sau inotatorii in carca testoaselor sa fie filme vechi, ca daca de-asta platesti 30 de MYR sa intri in parc, unde mai e protejarea zonei?
In fine, n-am vazut rechini dar testoase erau cu nemiluita si-un snorkel a-ntaia langa far, asa ca daca vreti sa scutiti ceva bani, luati caiacul cateva ore si mergeti direct pregatiti fix in fata plajei Coral, din Kercil, unde vedeti farul cel alb.
Ah, c-am uitat sa va spunem, Perhentian sunt defapt Perhentians, la plural. Una-i Besar, mai mare si mai tare si cealalta-i Kecil, mai mica si mai frumusica, zicem noi. Ferry-ul catre cea mica te lasa direct pe Coral Beach, in fata hotelului Ombak, unde-am si fost cazati iar daca vrei sa ajungi pe Long Beach, trebuie sa o tai prin curtea lor, pret de 10 minute pe un drum pavat pana ajungi pe partea cealalta. Pavat, nomal, ca doar n-o sa se murdareasca malaezianul de nisip cativa metri cati sunt de la un capat la altul.
Mai si ce inspirati am fost c-am ales fix ziua aia pentru snorkel ca tare a mai plouat in restul zilelor. Dar ploaie de-aia lunga si apasata ce te uda pana la oase si care i-a facut pe toti de pe insula sa-si ia talpasita catre zone mai insorite.
Nu vrem sa va retinem prea mult c-am promis ca n-o barfim rau, atata doar ca daca vreti ceva exotism a la Seychelles gasiti-va alt loc, ca Perhentian nu face fata 🙂 Atat Long cat si Coral Beach sunt murdare iar excursiile extrem de saracacioase. Am trecut, in schimb pe langa plaja Mira si ne-a atras atentia intr-un mod placut. Liniste, pace, ceva bungalow-uri dischisite … poate poate o luati in considerare daca pasiti pe taramul fagaduintei 🙂
La capitolul mancare, dintr-un cap in altul ai restaurante care servesc cam aceleasi lucruri si daca mancati carne, meniu-urile abunda de peste, fructe de mare sau alte carnuri. Daca nu mancati, atunci lucrurile sunt mai problematice, c-or avea ei influente indiene dar pe-aici nu prea se fac simtite. Sau mai bine spus, oi linge farfuria cu un roti cand comanzi legume dar cand vezi ca langa ai un sos suspect care miroase a peste, iti vine sa le zici ceva de … porc 🙂 Dar despre mancare in alt episod, ca imediat ne-aprindem si nu mai terminam de palavragit 🙂
Si n-or excela ei nici la capitolul servicii dar cand Ombak iti da filme in fiecare seara la 7:30, niste cartofi prajiti uleiosi, si-un curry acceptabil la suprapret, mai mai ca ne trece supararea si uitam ca de cateva zile ploua intruna. Caaaaci, ei bine, ei bine, a plouat de ne-am saturat si era gata gata sa pierdem si barca si bus-ul catre Kuala Lumpur si sansa de a mai manca o data la indianul nostru din colt care ne da mancare la butelca pana nu mai putem si ne-o tranteste pe-o frunza de banana de parca zici ca suntem in cotet si alta nu 🙂
Felicitări!????